Avva Antonie cel Mare – lithografie

Descriere

Sf. Cuv. Antonie cel Mare – lithografie  Maria‑Ilinca ȚOȚA | format aprox. 28x38cm | ©2019

Prezenta lithografie redă o lucrare originală (ceva mai mică, format 18x25cm, compoziție originală lucrată în tehnica tradițională bizantină cu pigmenți naturali cu emulsie de ou și foiță de aur pe blat de lemn) finalizată de Maria‑Ilinca ȚOȚA în 2018, original care se află într-o colecție privată D.M.I.

Socotit drept întemeietor al monahismului și părinte al călugărilor,  Avva Antonie Egipteanul (251-†356) era cu adevărat ca un doctor dat Egiptului de Dumnezeu; căci, cine se ducea mâhnit la dânsul și nu se întorcea bucurându-se? Cine venea la dânsul plângând pe cei morți și nu părăsea îndată plânsul? Cine venea mâniat și nu se schimba îndată în prietenie și iubire?

Lucrarea poate fi un frumos, peren și elegant cadou de oferit celor prețuiți – spre mângîiere și bucurie.

Dimensiunea la finit: aprox. 285x385mm Are atașată agățătoare pentru perete. Icoana este nouă, nu este sfințită.

contact și info: tel. +40744205181 și link  WhatsApp.

despre Sf. Antonie cel Mare:
Vestitul părinte al monahismului s-a născut în satul Coma din Egiptul de Sus în anul 251 ca fiul unor țărani creștini înstăriți. După moartea părinților săi – Antonie avea pe atunci vârsta de 20 de ani -, întrebându-se care este calea lui în viață, a auzit în biserică cuvântul Evangheliei: „Dacă vrei să fii desăvârșit” i-a zis Iisus ” du-te de vinde ce ai dă la săraci și vei avea o comoară în cer! Apoi vino și urmează-Mă”, (Matei 19: 21). Antonie a primit acest cuvânt ca și cum îi era adresat lui direct și după ce și-a împărțit averea la săraci, s-a retras în singurătate. A viețuit la început într-o colibă la marginea satului natal, sub ascultarea unui alt ascet din regiune, mai vârstnic și mai experimentat, apoi succesiv într-un mormânt idolesc părăsit, o fortăreață părăsită la marginea deșertului, în locul numit Pispir, unde a și rămas timp de 20 de ani, până în 306, când ucenicii lui îl conving să părăsească acest loc de asceză. În acest moment devine părintele spiritual al multor călugări din diferitele „colonii monastice” din deșerturile Egiptului.

Către anul 310 întreprinde o călătorie la Alexandria, căutând să-i îmbărbăteze pe martirii creștini prigoniți de stăpânirea romană în timpul persecuției lui Maximin.

În anul 312 se instalează în deșertul adânc, pe muntele Qolzum, nu departe de malul Mării Roșii, unde se găsește azi mănăstirea care-i poartă numele. Aici trăiește până la moartea sa (356) împreună cu doi ucenici, nepărăsind locul decât pentru a-și vizita discipolii sau pentru a face o a doua călătorie la Alexandria, spre a-l susține pe Atanasie, persecutat de partidul pro-arian.